Al 49-lea Cannes-Partea a II-a

Un motto al festivalului: oamenii aşa cum nu-i cunoaştem

"Vizionam circa zece ore de filme, deci în medie cinci ore de film pe zi, şi o dată la două zile ne întîlneam şi le discutam.

Toate filmele din selecţia oficială erau văzute de toţi membrii juriului şi apoi, din secţiile paralele, cîte doi vedeam Quinzaine des realisateurs, Un certain regard şi Semaine de la critique.

Eu am fost în secţia paralelă Un certain regard în care erau filme, aş zice eu, chiar mai interesante decît în selecţia oficială, a cărei politică, să-i spunem culturală, era de alternanţă a filmului american, european, cu cel din spaţiul non-european.

Au fost recompensate filmele care ne-au produs o impresie deosebită, autenticul trăirii...Sigur, au fost şi filme de emoţie mai facilă, deşi publicul a aplaudat un sfert de oră un poem, să-i spunem, al unei prietenii imposibile: LE HUITIEME JOUR, de Jaco Van Dormael, Belgia.

Ziua a opta, ziua cuplurilor inexistente, a acelui mongoloid (...) poate (...)  mai normal decît anormalii din lumea noastră. O revalorizare a sensibilităţii, de la o sensibilitate epidermică, îmbrăţişa iarba şi pomii, la o trăire primară a bucuriei sau a pasiunii...nişte momente de o mare poezie filmică.

Toate stereotipurile noastre privind lumea nebunilor, a celorlalţi, au fost dinamitate. Filmul ZIUA A OPTA este o pledoarie superbă de acceptare a diferenţei.

Recompensaţi amândoi cu Premiul de Interpretare masculină, mongoloidul Pascal Duquenne, aflat la al doilea  film, alături de actorul francez Daniel Auteuil, sub regia lui Jaco Van Dormael, au construit un triptic admirabil, al unui, hai să spunem Forrest Gump la cub.

Într-adevăr un motto al festivalului ar putea fi: oamenii aşa cum nu-i cunoaştem.

De la copilul din THE QUIET ROOM (Australia, regia Rolf de Heer) care refuză să vorbească atît timp cît părinţii nu comunică, la privirea confuză a copilului care asistă fără să ştie la uciderea tatălui său mafiot, în filmul LES VOLEURS (Franţa, regia Andre Techine), avîndu-i ca protagonişti pe Daniel Auteuil şi Catherine Deneuve.

De fapt, prezenţa filmului francez a fost destul de substanţială: RIDICULE în regia lui Patrice Leconte a deschis festivalul; un film despre dragostea adolescentină, CONTE D'ETE, de Eric Rohmer; un altul despre demoralizarea sau deruta generaţiei 25-30 de ani, COMMENT JE ME SUIS DISPUTE...(MA VIE SEXUELLE) în regia lui Arnaud Desplechin; şi mult discutatul erou foarte discret -UN HEROS TRES DISCRET-al lui Jacques Audiard, care a şi primit Premiul pentru scenariu."

Urmează

Al 49-lea Cannes-Partea I

Consacrare unanimă a filmului britanic SECRETS AND LIES

"Această a 22-a ediţie a Juriului Ecumenic a reunit, după cum numele indică, trei religii: cea catolică, cea protestantă şi cea ortodoxă, într-un echilibru aproape perfect al naţiunilor şi chiar al sexelor.
 
Au fost profesii dintre cele mai diferite: de la un formator în audio-vizual la un profesor universitar, de la un critic de cinema la un profesor de liceu şi pasionat cinefil din Elveţia, membru al Interfilm.
   
În mod absolut surprinzător dar determinat de calitatea filmului (SECRETS AND LIES de Mike Leigh), premiul Juriului Ecumenic a fost acelaşi cu marele premiu Palme D'Or, dublînd, de fapt, triplînd premiul criticii internaţionale de film, deci al juriului FIPRESCI.

SECRETS AND LIES e o căutare a originii şi o încercare de reconciliere între generaţii, între sexe, între clase sociale. Cu un amestec de dramă, de umor, de piesă de teatru clasică, cu dialoguri penetrante, ceea ce poate fi un succes de public, a reprezentat şi a căpătat şi unanimitatea criticii.

Mike Leigh a fost prezent şi acum trei ani la Cannes, cu filmul NAKED, deci nu este un necunoscut al cinefililor. El vine de data asta cu un film clasic, care a fost din primele zile pe buzele tuturor ca unul din principalii candidaţi la Palme D'Or.

Spre deosebire de alţi ani, nu a fost o surpriză această consacrare, deşi venea la mică distanţă sau poate chiar simetric cu BREAKING THE WAVES (Marele Premiu al Juriului) al danezului Lars Von Trier-o splendidă poveste de dragoste într-un peisaj auster, de o incredibilă intoleranţă religioasă."

Filmele cu o viziune originală, profundă despre lume, câştigă

"Juriul ecumenic este un juriu axat pe valori etice, spirituale, ale moralei creştine; de fapt cele două dimensiuni- eticul şi esteticul- coexistă şi întotdeauna au fost recompensate prioritar filmele reprezentînd o viziune originală, profundă, despre lume. 

De-a lungul anilor au fost acordate premii sau menţiuni unor nume precum Kieslowski, Tarkovki, Ken Loach, Zanussi, Wajda.
 
Există şi o politică de promovare a dialogului intercultural. Anul acesta, un excelent film din Taiwan, A DRIFTING LIFE, de Lin Chen-Sheng, a fost menţionat de juriul nostru.

De asemenea şi un interesant film de autor finlandez: AU LOIN S'EN VONT LES NUAGES, de Aki Kaurismaki, film care nu a primit nici una din validările juriului oficial, dar care a fost extrem de bine primit de critica cinematografică şi a fost chiar numit unul din marii absenţi din ierarhia finală.

Este un film care cred că ar plăcea şi publicului nostru: o întoarcere la valorile de comunitas, de familie, de regăsire a forţei individului în faţa unei societăţi maşiniste, tehnologice şi uneori a hazardului, în faţa căruia autenticul şi umanul sunt puse în paranteză."

Femeile în căutarea sensului existenţei

"Cred că ceea ce poate fi denumită o constantă -sîntem în civilizaţia videoclipului şi ne interesează foarte mult să găsim linii directoare, constante, dominante- este prezenţa în filmele de la Cannes a unor personalităţi feminine dintre dintre cele mai diverse.

În SECRETS AND LIES (Palme D'Or), mama, interpretată de Brenda Blethyn ( Premiul pentru interpretare feminină), ori tînăra negresă care îşi caută rădăcinile şi identitatea, un model de echilibru, de sensibilitate, de uman, într-o lume a confuziei şi contrastelor.

O altă personalitate în această galerie a femeilor creatoare sau dătătoare de sens al existenţei, sau căutătoare ale sensului existenţei, ar fi şi femeia-şerif din filmul american FARGO ( Premiul pentru regie acordat lui Joel Coen).

Femeie-şerif  însărcinată (interpretată de Frances McDormand), care reuşeşte să descopere maşinaţiunile unor bad guys într-un peisaj care aminteşte mai mult de Siberia decît de Minessota. O femeie într-un tandem idilic, candid, cu un soţ şi el angajat al poliţiei, dar pe un post auxiliar, de funcţionar pasionat de timbre şi care reuşeşte să păstreze în opţiunea asta gravă, carieră/familie, un echilibru fragil."

Urmează

Contrast alb, negru şi color pentru al 49-lea Cannes

     
Prin anii '90 apărea, o vreme, ziarul facultăţii mele, scos la imprimanta calculatoarelor la care învăţam noi, dacă încăpeam de cei mai ambiţioşi, să redactăm. 

Contribuţia mea, de altfel accidentală, a fost chiar titlul, CONTRAST. Vai mie, îmi doream să scriu, să scriem mai degrabă, cu relief, contur, cu voci proaspete, rebele.

Oferta mea pentru publicare, neacceptată de colegi, a fost un interviu cu cineva care votase filme la Cannes în acel an. Ce să-i fac, aveam numai cinema în cap, atracţie fatală, care, după cum mi-a zis săptămâna trecută un prieten, m-a adus încetul cu încetul pe o linie moartă! 

Atracţia era sporită şi de intervievat: chiar profa noastră de semiotică, doamna Frumuşani. Mi-a coordonat, de altfel, disertaţia de master, care tatona, inevitabil, interpretarea filmului pornind de la o idee a lui Umberto Eco.

Am regăsit foile pe care am redactat interviul şi vreau să-l public aici, în forma lui de atunci, aranjată totuşi pentru ecranul nostru cel de toate zilele.

Pentru cei care îşi amintesc de cursurile şi seminariile doamnei Frumuşani, să o regăsească în cele ce urmează povestind cu pasiune, la persoana întâi, despre cinema şi Cannes, s-ar putea dovedi un CONTRAST foarte plăcut.

În continuare, cale de mai multe postări, vorbeşte Daniela Rovenţa-Frumuşani, pe atunci profesor universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi la secţia Multimedia a Academiei de Teatru şi Film.

În 1996, anul celui de-al 49-lea Cannes, deja membră de patru ani a organizaţiei internaţionale Interfilm, a fost invitată să facă parte din Juriul Ecumenic, unul dintre cele cinci jurii care, alături de juriul oficial, prezida cea de-a 49-a ediţie a Festivalului Filmului de la Cannes.