Simbolocentrism

Simbolul e instrumentul discreţiei divine (1995).

Floare la ureche

După aventura traversării străzilor în Kuşadasî timp de 10 zile, să trec strada în Bucureşti mi se pare floare la ureche. Amuzant a fost să descoperim în Istanbul la sfîrşitul vacanţei că, pe lîngă ceilalţi turişti, eram experţi la "trecerea străzii printre maşinile care nu opresc niciodată"...

În mintea lui Milan

Mă declar plăcut preocupată de tot ce înseamnă creşterea, dintr-un sîmbure de inspiraţie, a unei lumi ficţionale.

Milan Kundera , într-o tălmăcire personală: să faci ca un personaj să prindă viaţă înseamnă să formulezi întrutotul problema sa existenţială; adică să conturezi clar anumite situaţii, anumite motive, pînă şi anumite cuvinte care dau formă personajului.

Tema este o interogare existenţială. Omul şi lumea sînt legaţi unul de celălat precum melcul de cochilia sa: lumea este parte din om, este dimensiunea lui şi pe măsură ce lumea se schimbă, existenţa ( a-fi-în-lume, in-der-welt-sein) se schimbă şi ea.

Vezi, eu nu arăt ce se întîmplă în mintea personajului, ci mai degrabă ceea ce se întîmplă în mintea mea: îmi observ personajul pentru o vreme şi încerc, pas cu pas, să ajung în centrul atitudinii sale pentru a o înţelege, a o numi şi a-i pricepe articulaţiile. Mă gîndesc la atitudinea personajului, în ce chip vede el lucrurile şi mă duc mai adînc decît ar merge el, în mod conştient, vreodată.

Începuturile

Aseară am văzut Inception. Tot gîndindu-mă la titlul filmului mi-am amintit de Începuturile lui Gellu Naum: Erau începuturile moi ale cercului, grădinile justificate. Cîţiva călăreţi obosiţi clătinau din cap în semn de bun venit. Ceva ca o ferigă ne răcorea umerii. Afară, un copil gigantic, pînă la al şaptelea cer al răbdării, ne zîmbea la fereastră. Îi auzeam părinţii bubuind, chemîndu-l să se culce, mai jos, într-o scorbură a cerului. Acolo trebuia să doarmă, să-şi califice oasele, pe-o blană de lupoaică. Mi-a rezonat numai bine în cutiuţa de idei de după film.

Sehnsucht

Dorul de ducă e uneori doar chemarea eului tău care nu mai ştie să se întoarcă acasă.