Al 49-lea Cannes - partea a III-a

O lume ca- filme

"Mi s-a părut c-am trăit o lume ca-n filme, am trecut dintr-o poveste într-alta, am fost cumva decuplată de real timp de zece zile.

Sigur, probabil c-am avut şi acea privire semiotică: anumite gesturi, un final, un zîmbet, un prim-plan...De pildă, în BEAUTIFUL THINGS (Marea Britanie, regia Hettie MacDonald), o pledoarie pentru acceptaea diferenţei, de data asta nu rasiale, ci sexuale: în periferia londoneză, descoperirea de către mamă a homosexualităţii fiului ei adolescent, care este însă trăită cu înţelegere.

Pentru a nu-i da senzaţia singularităţii, la o petrecere în vecinătate, invită şi mama o fată la dans şi dansează şi ele pentru a atenua într-un fel oprobiul public sau discrepanţa pe care o trăia cuplul celor doi îndrăgostiţi."

În cutia de rezonanţă a cinema-ului

"Sigur că filmul este mult mai mult decît naraţiune. Umberto Eco vorbea doar de prima lectură, de cea primară, la nivelul naraţiunii, apropo de romanul Numele trandafirului şi apoi de o lectură semiotică, de o înălţare la nivelul semnelor şi semnificaţiilor.

Şi totuşi, ceea ce au reţinut membrii juriului este că, şi am să-l citez pe Coppola, << ceea ce mă fascinează la un film este emoţia, viaţa, vitalitatea pe care mi-o transmite...Filmele să-mi arate lucruri pe care nu le-am văzut niciodată şi să o facă într-un fel nou>>.

Acelaşi accent pe emoţie, pe trăit, apare şi la actriţa Natalie Baye, membră a juriului alături de Coppola:<>.

Pentru celebrul acum, după filmul EXOTICA -selecţionat  oficial la Cannes 1994- regizor canadian de origine armeană, Atom Egoyan, aflat şi el în juriu anuk acesta, căutarea filmică se rezumă la căutarea emoţiilor oamenilor acestui sfîrşit de secol, a compexităţii inter-relaţiilor lor şi, binenţeles, aşteptarea, nu întotdeauna încununată de succes, adeseori frustrată, de a privi lumea cu o nouă prospeţime.

Comunicarea parazitată şi pertrurbată, chinuită, care trebuie într-un fel vindecată, ar putea fi o altă tendinţă în filmele acestei ediţii, a 49-a, aflată cumva ca un loc geometric între cei 100 de ani de cinematograf şi înaintea celei de-a 50-a ediţie care va fi sărbătorită anul viitor.

Comunicare între generaţii, între sexe, între clase sociale şi poate -numitorul comun- o aducere în aceeaşi cutie de rezonanţă, în acelaşi sistem de rezonanţă, în vederea reconcilierii, în vederea unui nou suflu de comunitas"

Urmează