Cannes e o euforie a privirii celuilalt
"Cannes nu e numai un festival al filmului, e şi o mare sărbătoare turistică, un ceremonial al privirii, o euforie, chiar, a privirii celuilalt.
Toată Croazeta, de-a lungul Festivalului şi a hotelurilor în care se proiectau filme - pentru că simultan s-au văzut zeci de filme- era plină de turişti înarmaţi cu camere de fotografiat care pândeau sosirea vedetelor în maşini ultra-elegante.
În fiecare seară la ora 7 şi jumătate, binecunoscutul ritual al urcării scărilor era de fapt cel mai important moment al zilei, intens mediatizat de multitudinea de posturi TV şi transformat în evenimentul serii, retransmis apoi pe imensele ecrane ale Palatului Festivalului.
Din punctul meu de vedere a fost o experienţă a contactului cu alte obiecte: codul badge-ului ataşat la gît pentru a nu se fura, pentru că valora 3000 de franci la bursa neagră, pentru că îţi dădea dreptul să intri la toate filmele din cadrul festivalului; pe care dacă l-ai fi pierdut n-ai mai fi putut rămîne membru al juriului şi care deschidea, printr-o mişcare abilă, căsuţa rezervată numelui respectiv, de unde, în fiecare zi, îţi puteai culege documentaţia.
Trecerea de la un film la celălalt, de la o sală la cealaltă, de la o lume la celelate era marcată doar de scurte opriri la cafeneaua ziariştior unde schimbam opinii despre filme văzute sau care merită să fie văzute, într-o goană permanentă după filmul care nu trebuie ratat...şi întotdeauna vor exista regrete."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu