Aseară am văzut Inception. Tot gîndindu-mă la titlul filmului mi-am amintit de Începuturile lui Gellu Naum: Erau începuturile moi ale cercului, grădinile justificate. Cîţiva călăreţi obosiţi clătinau din cap în semn de bun venit. Ceva ca o ferigă ne răcorea umerii. Afară, un copil gigantic, pînă la al şaptelea cer al răbdării, ne zîmbea la fereastră. Îi auzeam părinţii bubuind, chemîndu-l să se culce, mai jos, într-o scorbură a cerului. Acolo trebuia să doarmă, să-şi califice oasele, pe-o blană de lupoaică. Mi-a rezonat numai bine în cutiuţa de idei de după film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu