"Omenirea era speriată de subţierea stratului de ozon, de extinderea deşertificării, de terorism, dar de fragilitatea iubirii nu se alarmase nimeni" (Ismail Kadare)
"Am ajuns într-o vară la capătul ploii. Stranie senzaţie...Faci un pas şi ieşi prin perdeaua ploii, te întorci şi zidul ploii creşte înalt în faţa ta (...) Să ajungi la capătul ploii e ca şi cum ai ajunge la capătul lumii. Ori la graniţa dintre două lumi...dintre viaţă şi vis, poate."
Zapping last evening, two lines that I felt as being particularly close to me: Helena Bonham Carter in "Howards End": "We're not odd, we're overexpressive" and Tara in "True Blood": "Maybe I'm unboyfriendable!"
Filmele cu Audrey Hepburn. Era vremea filmelor curate pe care în adolescenţa mea în RSR le-am apreciat pentru ceea ce aveau ele de oferit: promisiunea unei alte lumi, fără strîmbătatea lumii mele.
Vicky Christina Barcelona îţi dă nostalgia culcuşului original al iubirii: inspiraţia, harul. Iubire inspirată şi inspiraţie iubitoare, să fii în lume dar nu împotriva ei, să aduci ceva în lume fără să ieşi din ea.
I can't seem to shake an image out of my mind: David Carradine -Bill's gestures and the depth of his voice while making the sandwich for his/her litlle girl in Kill Bill 2. This image is wrapping up all the movie for me...